Vara fierbine a lui '72
Dupa atatea ani, cand si mortii se dezgopau si se reingropau de sase ori, nu ar mai avea rost sa discut despre un subiect care mi-a marcat viata in rau, daca ar fi clarificate toate lucrurile. Dar nu sunt clarificate. Partea proasta este faptul ca actorii acestui film prost nu mai sunt in viata si de aceea nu-i voi numi expres pe cei care au avut o influenta nefasta in derularea evenimentelor. Voi prezenta totul pe momente ca intr-un scenariu de film, cand regizorul doreste sa stie ce secvente atre de realizat, ca de aceea i se zice si realizator.
Inceput de an universitar 1971 - 1972. Seful de colectiv de informatica spune ce avem de facut si mai ales ce nu trebuie sa face. Printre cele interzise, era acceptarea de pile la examene.
Derulare semestru in mod normal. Aveam seminarii de ASSEMBLER la anul V si ceva programare in COBOL la sectia de Statistica.
Apare o prima reclamatie de la un student de la Statistica pentru faptul ca le-am solicitat sa mearga la biblioteca sa rasfoiasca o carte de informatica in limba franceza. cartea era simpla, bitul era simbolizat cu un bec aprins/stins. Seful de colectiv a luat apararea studentului. Studentul a refuzat sistematic sa invete programare.
A venit sesiunea de examene. Un tip SF a venit sa puna o pila pentru studenta SC de la statistica, din partea sotiei sefului de colectiv. Contrariat, am urmarit derularea examenului si profesorul de la curs a fost de acord ca respectiva nu invatase nimic si a picat examenul. Seful de colectiv a interpretat ca pe o infruntare a sotiei sale, nemultumita de efcetul pilei puse.
In liulie 1092 am plecat cu aproximativ 100 de studenti in practica de specialitate la Cluj, trimis de TB in prezenta lui GD, fara a fi instiinat decanul. Colegii din centrul de calcul - CC, unde imi pastrasem birou stiau si ei ca am plecat in practica la Cluj cu studentii.
Are loc sedinta de catedra in prezenta lui Manea Manescu, sef de catedra onorific. In realitate altii coordonau. Seful de colectiv s-a interesat cine e prezent si cine nu. Eu eram absent. Dar motivat.
Manea manescu a intrebat daca lipseste cineva. Seful de colectiv a spus rapid ca lipseste asistentul stagiar Ion Ivan.
Nici TB care ma trimesese, nici GD care stia, nici colegii din CC nu au avut curajul sa spuna ca sunt plecat in interes de serviciu.
Absenta unui stagiar l-a inflamat pe Manea Manescu si a zis: sa fie data afara!
Nu s-a mai intamplat nimic.
Am revenit in Bucuresti cu cataloagele si la secretariatul facultatii am aflat grozavia.
Decanul m-a linistit si a zis ca se rezolva. Sa merg la prorectorul profesorul MB care era de la noi din catedra.
MB m-a primit, a ridicat din umeri, privind spre cer a zis :daca tovarasul a zis... Am inteles ca e groasa, rau de tot.
Intre timp seful de colectiv aflase de gafa facuta si vroia s-o dreaga propunandu-mi sa ma transfer in ICI si sa plec in Franta.
Ideea mi-a suras, am facut o cerere de transfer si decanul, profesorul Geo vasilescu mi-a rupt-o.
Decanul a prezentat situatia, asa cum a fost ea in realitate, profesorului C. Ionescu, personalitate de mare influenta si prestigiu. Se vedea de la un km ca mi se facus eo nedreptate.
S-a facut o sedinta la sala 2416 in care erau prezenti foarte multi, dintre care numesc pe decan, pe profesorul C. Ionescu, prorectorul MB, seful de colectiv, profesorul Valeriu Pescaru si mai erau inca niste persoane, dar de atat scarba nu le numesc, pentru ca toata vina ele o purtau.
A vorbit seful de colectiv care a trecut in revista treaba cu studiul in limba franceza, chestia cu absenta de la sedinta aceea si a mai zis el si altele, pe baza unor informatii de la studenti, pentru ca ii placea sa stea cu urechea ciulita.
M-a improscat cu noroi si MB, de la care nu ma asteptam, dar mai tarziu am aflat de prietenia ce-l lega de seful meu de colectiv. Din cate am aflat facusera studiile cam tot in aceeasi tara.
Au mai borbit in aceeasi nota si altii. Toti ma mitraliau. Doreau sa se treaca la luarea unei decizii, nineinteles defavorabila mie.
cand toti credeau ca au incheiat, profesorul C. Ionescu, a zis: sa ascultam si ce zice el, adica eu. Atunci am vazut ca profesorul valeriu Pescaru da din cap afirmativ si s-a uitat catre mine incurajator.
Cu curajul nebunului, vorbind excesiv de tare am aratat cum au stat lucrurile, cum am fost chemat in biroul prodecanului, cum am luat ordinul de deplasare cum GD ce raspundea din catedra de informatica stia, etc, etc, etc. Am fost chiar acuzator la adresa sefului de colectiv legat de chestia cu materialele din limba franceza, ironizand ca daca erau in rusa ar fi fost de acord... Nu mai aveam de pierdut decat lanturile, bvorba lui Marx.
Profesorul C. Ionescu a conchis: voi ati gresit, voi s-o reparati! Si asa a si fost. Manea Manescu a aflat adevarul si totul s-a inchis ca si cum n-ar fi fost. daca el ar fi zis intr-o sedinta o vorba despre acesta eroare, cu siguranta nici in ziua de azi n-ar mai pluti o unda de suspiciune ca ceva a fost adevarat din aceasta aiureala.
Ca sa nu fie totusi fum fara foc, anii urmator am lucrat cu studenti de anul intai si doi, asa sa se vada cine e sef. Dar lucrurile au intrat incet-incet in normal. Peste ani, saracul fostul meu sef a incercat sa discute cu mine, dar de fiecare data l-am pocnit peste bot, pentru ca nu sunt persoana care sa se urce cineva in cap, sa-si faca nevoile si eu sa zic multumesc.
Intamplarea a facut ca o data sa ajung la Agentia Golescu a CEC sa scot niste bani. A venit la mine un tanar. M-a intrebat daca-l mai cunosc. Vazand ca ezit el mi-a zis ca este studentul care s-a ridicat in consiliul profesoral sa spuna ca am dat celor din grupa lui sa citeasca documentatie in limba franceza. Avea cunostinta ca asta imi facuse mult rau. Mi-a zis ca lucra in CSP si ca toti colegii lui au plecat in Franta la specializare mai putin el. Nu trecuse testul de informatica. Era tocmai realizarea unei scheme logice despre care discutasem cu colegii lui si pe care el refuzase s-o invete. Nu am concluzionat nimic. M-am uitat cu mila la el si atat.
|